Geo Bogza despre Rarău:
"Dacă veţi urca vreodată - şi eu vă sfătuiesc să urcaţi- prin umbra Carpaţilor Răsăriteni pe la Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ către locurile celei dintâi descălecări, de la un timp veţi băga de seamă că se vorbeşte tot mai puţin despre Ceahlău, muntele venerat al Moldovei, şi că pe măsură ce se apropie tot mai mult Ţara de Sus, puterea lui scade, spre a face loc treptat, în vorbirea şi conştiinţa oamenilor, unui alt munte, a cărui stea începe să se ridice la orizont.
"Dacă veţi urca vreodată - şi eu vă sfătuiesc să urcaţi- prin umbra Carpaţilor Răsăriteni pe la Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ către locurile celei dintâi descălecări, de la un timp veţi băga de seamă că se vorbeşte tot mai puţin despre Ceahlău, muntele venerat al Moldovei, şi că pe măsură ce se apropie tot mai mult Ţara de Sus, puterea lui scade, spre a face loc treptat, în vorbirea şi conştiinţa oamenilor, unui alt munte, a cărui stea începe să se ridice la orizont.
Iar atunci când veţi lăsa miazănoaptea, cotind spre apus, către ţinuturile păduroase ce se ridică în zare, către patria de demult a bourilor, atunci, pe măsură ce vă veţi afunda într-o lume de legendă şi de miresme foarte tari ale trecutului, muntele acela se va ridica tot mai sus, iar numele lui îl veţi auzi tot mai des, ca pe al unei realităţi primordiale cu care toate celelalte intră în relaţii. Soarele răsare sau apune pe Rarău, Moldova şi Bistriţa curg pe de o parte şi de cealaltă a Rarăului, turmele urcă sau coboară de pe Rarău. O întreagă lume cu ceilalţi munţi ai ei şi cu apele care curg prin văi, fiind frumuseţii firii mereu schimbatoare oglinzi, gravitează în jurul Rarăului, în jurul masei lui enorme şi liniştite, înconjurată de piscuri albe de calcar.
De când aceste pământuri au un chip şi un nume, Rarăul ia parte la viaţa lor şi ca o inimă puternică şi ca o frunte în jurul căreia bat marile aripi ale fanteziei. În pădurile lui oamenii pătrund ca într-un templu, spre păşunile lui îşi mână turmele, calcarul de la poale i-l prefac în var, dar acela din piscuri străluceşte în viaţa lor ca lumina unei stele polare.
În alte locuri pot fi munţi mult mai mari sau fluvii mai puternice, marea sau oceanul; aici Rarăul reprezintă dimensiunea fundamentală a lumii, latura cosmică a vieţii istoriei. Plin de foşnete şi de murmure de tot felul, de ţipete de păsări şi de sălbăticiuni, se înalţă de pe fundul luncii, spre cer, ca un enorm telescop în oglinzile căruia alunecă timpul şi infinitul. Cu el începe, acolo în partea de miazănoapte a ţării, realitatea sufletească din care a izvorât înduioşătoarea potrivire de cuvinte:
De când aceste pământuri au un chip şi un nume, Rarăul ia parte la viaţa lor şi ca o inimă puternică şi ca o frunte în jurul căreia bat marile aripi ale fanteziei. În pădurile lui oamenii pătrund ca într-un templu, spre păşunile lui îşi mână turmele, calcarul de la poale i-l prefac în var, dar acela din piscuri străluceşte în viaţa lor ca lumina unei stele polare.
În alte locuri pot fi munţi mult mai mari sau fluvii mai puternice, marea sau oceanul; aici Rarăul reprezintă dimensiunea fundamentală a lumii, latura cosmică a vieţii istoriei. Plin de foşnete şi de murmure de tot felul, de ţipete de păsări şi de sălbăticiuni, se înalţă de pe fundul luncii, spre cer, ca un enorm telescop în oglinzile căruia alunecă timpul şi infinitul. Cu el începe, acolo în partea de miazănoapte a ţării, realitatea sufletească din care a izvorât înduioşătoarea potrivire de cuvinte:
Pe un picior de plai,
pe-o gură de rai...” .
pe-o gură de rai...” .
Vedere de sub Piatra Şoimului spre Călimani
Vedere de pe Piatra Şoimului spre Pojorâta
Vedere de pe Piatra Şoimului spre Valea Bistriţei
Pietrosul Bistriţei văzut de pe Piatra Şoimului
Tot Pietrosul, puţin mai aproape...
Răscrucea de drumuri de sub Piatra Şoimului
Între ceţurile din zare, Ceahlăul
Hornul de sub Piatra Şoimului
Iarnă bucovineană
Care pe care
Piatra cea Mare
La baza Pietrei Mari
Vedere spre Câmpulung de la baza Pietrei Mari
Cabana Rarău văzută de sus
Mai aproape de cer
Piatra mică văzută de la baza Pietrei mari
Releul de televiziune văzut de la baza Pietrei mari
Ceţuri pe vârful Giumalăului
Piatra mare între vârfurile brazilor
Piatra mică
Spre Câmpulung şi Tomnatic------------------------------------------------------------------------------
De ce am publicat imagini alb-negru?
1. Pentru că Rarăul e frumos oricum.
2. Pentru că azi cerul a fost împotriva mea şi în culori n-ar fi părut deloc "blând".
3. Pentru că -exceptând construcţiile moderne şi eventual înălţimea brazilor- probabil imaginile ar fi arătat la fel de la Nipcephore Niepce si Louis Daguerre încoace.
4. Pentru că în alb-negru nu puteţi vedea (decât cu foarte mare atenţie) inscripţiile rupestre gen "PitBul PăLTinoaSA" sau "Maria+Nicu=LOvE", mult mai recente (dar cu nimic mai prejos ca emoţie transmisă) decât cele de la Altamira.
2. Pentru că azi cerul a fost împotriva mea şi în culori n-ar fi părut deloc "blând".
3. Pentru că -exceptând construcţiile moderne şi eventual înălţimea brazilor- probabil imaginile ar fi arătat la fel de la Nipcephore Niepce si Louis Daguerre încoace.
4. Pentru că în alb-negru nu puteţi vedea (decât cu foarte mare atenţie) inscripţiile rupestre gen "PitBul PăLTinoaSA" sau "Maria+Nicu=LOvE", mult mai recente (dar cu nimic mai prejos ca emoţie transmisă) decât cele de la Altamira.
