On the road again

Sâmbătă seara (spre miezul nopţii, chiar), mă găseşte Marius Vasiliu (sună cunoscut, nu? fuga la Google, să vă confirmaţi bănuielile!) online pe Facebook şi-mi împărtăşeşte unele mici nelinişti legate de reuşita apropiatei tabere foto de pe Rarău. Îmi spune că ar face o verificare a doua zi. Brusc (de fapt aproape brusc, după consultarea buletinului meteo), mi se face un dor de ducă (nici nu coborâsem bine de pe munte...) şi îi spun că-l însoţesc. Bucurie mare în ambele tabere, somn pe furiş, cu ochii spre cer. Dimineaţă, senin cu zdrenţe de cirrus ici-colo, aşa, pentru spargerea monotoniei. Tot pentru spargerea monotoniei, sun la jumătate din agenda telefonului, fără prea mare folos (Ioni, Ioane în ajun, plictiseală sau mahmureală azi). Bingo! Cine urcă pe munte, în orice poziţie s-ar afla (chiar obligându-se la schimburi de tură total dezavantajoase)? Exact, aţi ghicit! Cornel Salvamont, fratele meu întru dat din picioare la altitudine. Cheie (scuze, keyless), bice şi la 11.00 pupat Piaţa Independenţii dintre Pietrele Doamnei (la cât sunt de frumoase Pietrele, Doamna tre' să fi fost o combinaţie fericită între Katherine Heigl şi Natalie Portman, cu arome de Angelina Jolie şi Megan Fox) şi refugiul Salvamont. Lămurim în câteva minute neliniştile mai sus amintite (în acelaşi timp nu reuşim să ne lămurim de ce trebuie să ascundem de fiecare dată catalizatorul de prună în sticluţe de Dorna, total ineficiente şi insuficiente: 500 ml la 10 zgribuliţi). Drept pedeapsă, pornim la o tură scurtă, de menţinere a siluetei. Ingioi!

La această imagine am avut oareşce dubii legate de dispunerea vârfurilor din planul îndepărtat, drept pentru care vom face o tură spre Suhard la sfârşitul săptămânii.

...adică dâmbul lui Marius, unde a scos el câteva cadre antologice...

Aceasta din urmă e postată în scop pur documentar, ca să nu creadă cineva că minunăţia publicată de Marius pe Facebook e făcută pe vreun maidan sau într-un parc cu câţiva molizi photoshopaţi în fundal. E chiar aici, pe Piatra Doamnelor, Domnişoarelor şi (nu în ultimul rând) Domnilor!

P.S. Marius şi-a procurat o telecomandă ultra-specială pentru D700. "Bate" la 70 metri. Se numeşte Cornel Sava şi lucrează la Salvamont.

-------------------------------------------------------
10-01-2012   Voi verifica dacă stânca de mai sus (cea pe care Evelina stă cuminte şi Ovidiu se zbenguieşte periculos) e botezată deja. Dacă nu, vom face demersurile necesare să se numească "Piatra fotografilor".

Rarăul, a treia zi de Crăciun

Postarea de faţă are drept cauză unică Facebook-ul. 

În primul rând pentru că am o mulţime de prieteni care nu au conturi de FB şi au vrut să vadă imaginile (despre care povesteau prietenii din cealaltă categorie, cei cu conturi de facebook). 

În al doilea rând, pentru că am senzaţia că FB-ul "maltratează" imaginile (e drept ca nu are ca scop publicarea imaginilor la o calitate ridicată), spre deosebire de blogspot.com, care le lasă ne-alterate.

În al treilea rând, pentru că fără FB probabil mi-aş fi făcut alt traseu în a treia zi de Crăciun. De ce? Fiindcă a doua zi de Crăciun am urcat Rarăul până în Fundul Colbului şi am aşteptat să se spargă ceaţa. Nu s-a spart şi m-am întors amărât, îngheţat şi cu tolba goală. Spre seară am deschis puţin laptopul şi, surpriză! participanţii la workshop-ul lui Sorin Onişor tocmai postaseră câteva minunăţii surprinse chiar în acea zi pe Rarău, cu câteva sute de metri mai sus de locul în care eu suferisem eroic. Imagini frumoase, cu o mare alpină de zile mari (în care eu tocmai înotasem din greu, fără să încerc să ies la suprafaţă).

Evident, în noaptea următoare aproape n-am dormit, verificând din două în două ore cerul (Toma necredinciosul, oricum meteo.ro îmi promitea linişte pe cer pentru încă 48 de ore). Dimineaţă, cafea (atât, ca să nu trag greu la deal) şi călare pe Corolla până la cabana Salvamont de pe Rarău. Loredana, suflet milos, s-a gândit că băieţii au câteva zile pe munte şi i-a sponsorizat din belşug cu mâncare sport: ciorbă rădăuţeană şi sarmale de curcan. Imaginile care urmează au fost surprinse în două locaţii, transportul între acestea realizându-se prin amabilitatea lui Cornel (Salvamont) şi fiind plătit în colesterol.

  

La mulţi ani!

Nu obişnuiesc să trimit felicitări, fie ele online sau clasice. Mi se par impersonale, oricât de frumoase ar fi. Dacă am ceva de transmis, pun mâna pe telefon sau stabilesc o întâlnire şi felicit sărbătoritul.

Culmea e că de data asta voi trimite o felicitare. Multiplă, chiar. Pentru că nu pot stabili atâtea întâlniri şi nu pot trimite un set de imagini fiecăruia în parte, voi face acest lucru public. Vă doresc tuturor un an minunat, care să vă aducă exact ce aşteptaţi. Sănătate şi tot binele din lume!

P.S. Chiar dacă nu prea merită, aceleaşi urări le adresez şi celor care confundă munţii cu un parc de distracţii / traseu de off-road / groapă de gunoi / cocină / grajd. În plus, acestora din urmă le doresc un an mai înţelept!