marți, 26 ianuarie 2010

Rarăul, altfel (ediţia de iarnă, 2010)

Nu m-am putut abţine. Chiar cu riscul de a compromite aparatele (din cauza temperaturii scăzute), nu puteam rata Rarăul în asemenea parametri (vizibilitate la maxim şi vânt zero).
E clar că în condiţii normale asemenea ocazii apar cel mai des o dată pe an. Dacă ţin cont de aspectul iernilor de după 2000, estimarea de mai sus e exagerat de optimistă, chiar şi pentru Rarău.
Am plecat din Câmpulung motorizat, în ideea că la Pensiunea Ridana (de care vom vorbi curând şi unde am lăsat caii putere proprii) voi fi preluat de un prieten cu ATV-ul. Care prieten a zăbovit mai multişor lângă soba din cabană, aşa că joncţiunea s-a produs la vreo 4 km mai sus decât ar fi trebuit (mulţumesc, Nicu, pentru grija de a mă menţine în formă!), adică în zona Mănăstirii Poiana Sihăstriei. De pe drumul spre vârf nu voi publica decât două imagini, care spun absolut tot despre starea muntelui în aceste zile (locaţie: km 10):
Odată ajunşi lângă Pietrele Doamnei, lucrurile s-au schimbat radical (sub aspect termic). Rarăul este caracterizat iarna de fenomenul numit "inversiune termică": sus, pe platou, temperatura era cu cel puţin 8 grade mai ridicată decât în depresiunea Câmpulungului, astfel încât m-am putut mişca în voie fără mănuşi. După câteva cadre ratate magistral (din motiv de ISO setat aiurea), am "făcut ochii roată" şi iată, mări, ce-a ieşit:
Vedere spre Valea Bistriţei. În centru, în ultimul plan, Ceahlăul. Din motive de parasolar lăsat în cealaltă geantă foto, am servit puţin flare. Aş fi putut să spun că aşa am vrut. Nu spun, fiindcă nu e aşa. Pur şi simplu m-am grăbit. Oricum, vina recunoscută e pe jumătate iertată.Vedere spre Pietrosul Bistriţei. În dreapta, Călimanii.
În prim plan, Pietrele Doamnei. În fundal, Călimanii.
Vedere spre Pojorâta.
Vedere spre Câmpulung şi mai departe, spre Obcini.
Zoom 80, ca să vedem mai bine Munţii Rodnei
Tot cu zoom, Ceahlăul
La fel, spre Valea Pojorâtei şi Muncelul Sadovei.

Am început coborârea şi am mai luat câteva cadre din unghiuri bune:În stânga, Popii Rarăului şi în centru-dreapta, Ceahlăul
Spre Vatra Dornei şi Călimani. Zăpadă groasă cu o crustă înşelătoare. Uneori suficient de rezistentă pentru a mă susţine. Nu întotdeauna... Veselia din momentul spargerii crustei e direct proporţională cu stratul de zăpadă de dedesubt. La mai mult de 60 cm e chiar interesant.Mai ales când ai mâinile legate. De bunătate de aparat cu bunătate de lentilă. E clar că pe scara de valori întocmită ad-hoc mă aflu pe locul 3.
În plan apropiat, Pietrele Doamnei. În fundal, în toată splendoarea, Giumalăul.
În plan depărtat, Vama. În dreapta, Popii.

Sun retragerea.
Cobor uşor pe curba de nivel spre Cantonul-Cu-Vin-Fiert-Şi-Alte-Bunătăţi.
Nu ratez ocazia de a-mi face un autoportret.
Chiar în faţa releului de televiziune.
Arunc o privire înspre locul în care se presupune că va fi capătul pârtiei şi văd un fel de fulger globular. Abia după câteva cadre îmi dau seama ce (şi cine) ar putea fi.
Mai arunc o privire spre Câmpulung
(asta ca să-mi fac curaj pentru coborâre), după care mă îndrept spre un mare ospăţ alpin la canton. Din fericire pentru dv., la acest eveniment nu am tras nicio imagine.
De foame, nici n-am simţit când s-a lăsat seara şi abia am reuşit să mai fur ceva:
Pietrele Doamnei în amurg.
Spre Pojorâta, de pe terasa cantonului.

-----------------------------------------
Starring:
Nikon D80 as himself
Tokina 12-24 ProDX as himself
Minolta Dynax 5d as backup camera
Andrei Troaşe as ATV-Kamikaze

Special thanks to:
Tiffen 77 neutral ND-6
Hoya 55 circular polarization

Transportation:
8 km - Nicu Hurghiş /ATV
10 km - Ghiţă Balan / Hilux
10 km - Me, Myself & I

Catering:
Ligia Hurghiş

Sentimental support:
Ruxandra & Loredana Ştefeligă
(a little bit of flu, maybe next Sunday...)

3 comentarii:

Unknown spunea...

Super! Cred ca sant cele mai bune poze pe care le poate vedea cineva din zona asta. Cuvintele sant de prisos. Felicitari!

Gabriela T spunea...

te felicit ca nu ai pastrat bucuria doar pentru tine si o imparti cu toti cei care iubesc Bucovina, muntele, fotografia... cuvintele nu-si au rostul pentru ca imaginile spun infinit mai mult. iti doresc sa poti continua (ai grija de aparate!) si, desigur, GOOD LUCK!

Anonim spunea...

foarte frumos, si eu sunt campulungeanca dar am plecat de acolo de 20 de ani
salutari olandeze
http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

Trimiteți un comentariu