Rarăul, a treia zi de Crăciun

Postarea de faţă are drept cauză unică Facebook-ul. 

În primul rând pentru că am o mulţime de prieteni care nu au conturi de FB şi au vrut să vadă imaginile (despre care povesteau prietenii din cealaltă categorie, cei cu conturi de facebook). 

În al doilea rând, pentru că am senzaţia că FB-ul "maltratează" imaginile (e drept ca nu are ca scop publicarea imaginilor la o calitate ridicată), spre deosebire de blogspot.com, care le lasă ne-alterate.

În al treilea rând, pentru că fără FB probabil mi-aş fi făcut alt traseu în a treia zi de Crăciun. De ce? Fiindcă a doua zi de Crăciun am urcat Rarăul până în Fundul Colbului şi am aşteptat să se spargă ceaţa. Nu s-a spart şi m-am întors amărât, îngheţat şi cu tolba goală. Spre seară am deschis puţin laptopul şi, surpriză! participanţii la workshop-ul lui Sorin Onişor tocmai postaseră câteva minunăţii surprinse chiar în acea zi pe Rarău, cu câteva sute de metri mai sus de locul în care eu suferisem eroic. Imagini frumoase, cu o mare alpină de zile mari (în care eu tocmai înotasem din greu, fără să încerc să ies la suprafaţă).

Evident, în noaptea următoare aproape n-am dormit, verificând din două în două ore cerul (Toma necredinciosul, oricum meteo.ro îmi promitea linişte pe cer pentru încă 48 de ore). Dimineaţă, cafea (atât, ca să nu trag greu la deal) şi călare pe Corolla până la cabana Salvamont de pe Rarău. Loredana, suflet milos, s-a gândit că băieţii au câteva zile pe munte şi i-a sponsorizat din belşug cu mâncare sport: ciorbă rădăuţeană şi sarmale de curcan. Imaginile care urmează au fost surprinse în două locaţii, transportul între acestea realizându-se prin amabilitatea lui Cornel (Salvamont) şi fiind plătit în colesterol.