La Stupca (I)

Anul acesta am serbat 1 Mai prin muncă. Muncă grea la prietenii de la Doxar (vă sună cunoscut, nu? Aici şi-a etalat d-l Boc talentul de dulgher), lângă Gura Humorului. O aruncătură de băţ până la Stupca. Zi frumoasă din cale-afară (prima cu-adevărat caldă de anul acesta). Eu, fără cai-putere personali. Rugăminţi la prietenii sus-amintiţi, îmbarcare şi la drum! Noroc că port cu mine Minolta şi când plec după pâine, altfel rămâneam doar cu privitul. Săraca Minolta e un fel de Cenuşăreasă a trusei foto. Deşi am glisat demult spre Nikon, job-urile "ingrate" tot ea le face. Culorile sunt minunate, anti-shake-ul îşi face treaba cu succes, acumulatorul e demn de o reclamă pe Discovery Channel şi, ceea ce e mai important, ne-am obişnuit unul cu altul (unde mai pui că primul aparat "occidental" pe care l-am avut a fost "unchiul" Dynax 5 pe film, cu comenzi identice). Deci: pornesc la drum cu un surprinzător de sprinten Logan 1,6 16V (recunosc, prima experienţă a mea pe acest gen de maşină). Sprinteneala ar fi bulina verde. Bulina roşie (mai mare decât bulina din tigăile Tefal) aveam s-o acord abia după Lirele de la intersecţia europeanului 576 cu judeţeanul spre Ciprian Porumbescu, unde drumul e numai curbe strânse şi am tras cu servo-muşchii de volan. Păcat...

Revenind la subiect: la "lire" am făcut dreapta...

Am urmat apoi un drum de poveste...

... până am intrat în sat. Am oprit să trag câteva cadre şi un băştinaş amabil m-a sfătuit să mă duc la muzeu. I-am mulţumit şi i-am arătat plăcuţa de înmatriculare a maşinii (de SV, semn că nu eram chiar străin de locuri). La fântână am făcut "stânga-n loc", în ciuda indicatorului care-mi sugera tot direcţia muzeului, am trecut prin faţa Casei memoriale şi am văzut Stupca de sus, din capătul uliţei:

Am parcat apoi în faţa complexului memorial şi m-am pus pe treabă. Din păcate, numai la exterioare, din motiv de lipsă la apel custode sau măcar paznic (de aici şi numărul din titlu - musai trebuie să revin pentru interioare).

Casa memorială Ciprian Porumbescu, văzută din poarta Complexului.

Bustul compozitorului.

Casa, văzută din foişor.

Cuvintele lui Ciprian Porumbescu.

Foişorul.

Casa, văzută din grădină.

Unghi inspirat din Georgiana Buta.

O ultimă privire dintre florile de măr...

... şi înapoi către casă.

The Road to Heaven.

Cu siguranţă, revin curând (interioare la Casa Memorială şi Muzeul).

------------------------------

Bonus la postarea curentă: Rarăul, de 1 Mai, cu pete de omăt: