Acasă în Bucovina (1) - Diana, caii şi alţi prieteni

Phoenix - Andri Popa

Nu, titlul de mai sus nu se referă la vreun program sau mişcare turistică organizată "de sus". Este, pur şi simplu, numele unui colţ de rai, în suprafaţă de 5 hectare, foarte aproape de Gura Humorului. Fiindcă nu am intrat în pensiune şi în restaurant decât o clipă, din curiozitate, în postarea de faţă nu mă voi referi decât la exterioare şi prietenii necuvântători de la complexul turistic "Acasă în Bucovina". Ca punct de vedere (cum e întreg blogul, dealtfel), obiectiv, în măsura în care inima şi simţurile permit acest lucru.

Aşa arată curtea, cu vedere spre restaurant.

Acesta este foişorul, foarte generos ca suprafaţă.

Curtea, cu gazon care pare transplantat de la Londra.

Curtea şi foişorul.

Ceva mai aproape...

Stâna turistică, spre lunca Moldovei.

Cezar ne urează "Bun venit!"

 
Conte face şi el acelaşi lucru, mai dintr-o parte...

... după care face cunoştinţă cu Ruxandra...

... şi chiar stă la o şuetă.

În acest moment, Diana (în stânga imaginii), fetiţa gazdelor, se "lipeşte" de Ruxandra (oare de ce noi, adulţii, am pierdut atât de repede capacitatea de apropiere?) şi ne prezintă prietenii necuvântători de prin preajmă.

Răţuştele din iaz, despre care, la prima privire, am crezut că sunt artificiale.

E pur si muove!

Cu asemenea prieteni la pensiune, cred că mi-am aranjat programul pe week-end-ul viitor...

Poneiul Sofia, niţel mai mare decât un câine ciobănesc.

Cine e prea năzdrăvan, face şi carceră...

Poate nu veţi crede, dar în centrul imaginii se zăreşte cea mai năzdrăvană veveriţă din Obcinile Bucovinei. Dacă aveam un zoom mai puternic era altceva. Aşa, trebuie să mă credeţi pe cuvânt.

Aşa se vede cerul seara, din curte de la "Acasă în Bucovina".

*  *  *

Cam atât pentru azi. Am ajuns târziu, cu scule puţine, lumină potrivită, am mai şi mâncat. Cam atât a ieşit. Data viitoare vom veni mai devreme şi mai bine dotaţi şi vom vedea şi interioarele.

Despre mâncare nu pot vorbi decât la superlativ: pâine de casă care m-a dus cu gândul la bunica, ciorbă de văcuţă (respectiv supă de găină) care m-au întors în timp cu mai bine de douăzeci de ani, smântână cu gust de smântână, tocinei ca la mama acasă. Copilul "erei informatice" (urban în proporţie de peste 50%), a cerut o blasfemie: clătite cu cremă de ciocolată (în condiţiile în care oferta locală de umplutură era ameţitoare: minim 5 variante de dulceţuri 100% naturale sau brână dulce şi smântână, plimbate dimpreună cu clătitele prin cuptorul încins). Chiar şi aşa, satisfacţia a fost totală. Sărut-mâna pentru masă! Vom reveni în curând.