Atingând norii

Louis Armstrong - What A Wonderful World

Nu ştiu exact cum stă treaba cu încălzirea globală. Legat de încălzirea locală, ştiu sigur că printre obcinile bucovinene n-am mai prins aşa o vreme de 16 noiembrie never ever! Deci: planuri ieri (în pripă), plecare azi (organizat) la 6 şi un sfert (in ză morning, of course). Mentori: Cornel Salvamont (din nou la serviciu, cu păreri de rău maxime) şi Voicu Raia (recomandări la obiect, ca întotdeauna). Echipa: Cornel Vodafone (siamezul meu întru expediţii) şi Francesca (doamna dirigintă n-ar trebui să citească postarea de faţă). Destinaţie: vârful Giumalău, prin şaua Fundul Colbului / bandă roşie.

Cam aşa arăta răsăritul în Colbu, pe la 7.

Puţin mai wide, cu tot cu vârful Rarău.

Urcăm voiniceşte spre Poliţa Caprelor şi mai sus, să prindem lumină bună în golul alpin. Din loc în loc ne mai tragem sufletul şi mai furăm câte o imagine prin punctele de belvedere (nu foarte multe şi nu din cale-afară de darnice ca deschidere).

Vedere spre Pojorâta.

Tot aşa, mai de-aproape.

Soarele urcă şi ne loveşte "efectul de ceapă": dăm jos, una câte una, "foile".

(explicabil, dealtfel, când pleci de la zero grade şi ajungi la +15).

La ieşirea de pe Poliţa Caprelor.

La ieşirea spre jnepeniş, minune: mare alpină spre Chiril - Zugreni.

Puţin mai de-aproape. Aproape contre-jour, dar arată bine.

Călcăm mai des, poate avem noroc să o vedem mai bine de sus...

Tragem tare prin jnepeniş, care arată ca în "O călătorie spre centrul Pământului"

Mai furăm câte o imagine...

Ne jucăm puţin de-a alb/negru, dar parcă tot în culori e mai interesant.

Munceii, faţa Măgurei şi Runcul iar în plan depărtat, Tomnaticul.

Aşa-mi închipui Poarta Raiului...

Pe munte prieteniile se leagă aproape instantaneu.

Iată-ne ajunşi pe acoperişul Bucovinei!

Cum bănuiam, marea alpină de vede mult mai bine de pe vârf.

Crucea de pe Giumalău, renovată.

Vedere de pe vârf spre Vatra Dornei. În centru, Ouşorul.

Mare alpină spre Vatra Dornei.

Rarăul şi Pietrele Doamnei.

* * *

Postarea de faţă o dedic tatălui meu, cel care m-a dus prima dată pe Giumalău, acum foarte mulţi ani (şi mai apoi prin toţi munţii României) şi care tocmai a împlinit 75 de ani.